Reţete pentru pitici

Fritatta

Posted on: 10/03/2011

Fritatta este un fel de omletă italiană, cu paste, evident. Așa cum tortilla este o omletă spaniolă cu cartofi după care însă Sonia nu prea se dă în vânt. Fritatta este însă altceva. E cu paste, deci e bună:). Dar dacă o mănânci caldă e mult mai bună decât rece. Sau cel puțin nouă așa ni s-a părut, căci, da, e o rețetă pentru toată familia. De data aceasta am luat-o dintr-un Good Food mai vechi și nu prea am improvizat la ea decât poate cantitățile și 1-2 ingrediente:P.

Ingrediente:

2-3 cepe verzi

1/2 ardei gras roșu

o mână de legume congelate (inclusiv mazăre)

3 ouă mari

brânză Cheddar rasă (o mână bună)

paste fierte (eu am folosit farfalle și farfaline)

un pic de ulei de măsline, sare, piper

Am tocat ceapa și ardeiul. Am pus partea albă de la ceapă și ardeiul tocat într-o tigaie non-aderentă, la călit în 2 linguri ulei de măsline. După 2 minute am adăugat legumele congelate și am mai lăsat 4-5 minute amestecând din când în când.

Am bătut într-un castron cele 3 ouă, am adăugat sare și piper și o parte din brânza rasă. Când legumele s-au înmuiat, am stins flacăra, am pus pastele fierte și ouăle bătute, partea verde de la ceapă și am dat la cuptor toată compoziția așezată frumos într-un vas de yena. Am aruncat pe deasupra și restul de brânză rasă, înainte să dau la cuptor. Am lăsat vasul acolo până când am observat că ouăle s-au închegat iar omleta s-a gratinat. Cred că 15-20 de minute sunt suficiente. Nu e așa de bună dacă se arde pe deasupra, așa că mare atenție la cuptor.

Caldă a fost extrem de bună.

5 yummies

Atenţie. Reţeta care urmează dă dependenţă, de bună ce e. Chiar dacă piticii vor strâmba un pic din nas, părinţii lor sunt sigură că să vor delecta cu tartinele din pâine prăjită unsă cu pasta de avocado de mai jos.

Ingrediente:

un avocado bine copt (untos)

un ou fiert tare

o ceapă verde mică

zeamă de lămâie, după gust

ulei de măsline extravirgin (2-3 linguri sau mai mult, ât să nu iasă prea grasă pasta)

sare, piper

Se pun într-un blender fructul de avocado decojit şi tăiat bucăţele, oul fiert, ceapa verde tocată, uleiul de măsline. Se pasează, se adaugă zeamă de lămâie după gust, sare şi piper.

Cu cât fructul de avocado e mai bine copt cu atât treaba blenderului va fi mai uşoară. Cu cât puneţi mai mult ulei şi zeamă de lămâie cu atât pasta iese mai fină. Atenţie însă să nu o faceţi prea acră sau prea grasă. 🙂 Când aţi terminat-o de preparat (durează vreo 5-10 minute cu totul), prăjii pâine şi ungeţi feliile cu pasta verde cremoasă.

E o minunăţie. Sonia s-a strâmbat pentru că a detectat iuţeala cepei verzi, dar mami şi tati au înfulecat cu spor.

5 yummies

Foarte bună revista Bucate pentru copii din care m-am inspirat de câteva ori în ultimele luni. Recomand să o cumpăraţi. A văzut acolo zilele trecute un sufleu de peşte cu ciuperci, dar nu aveam ciuperci în frigider şi era prea dimineaţă şi prea frig ca să merg la cumpărături, aşa că am improvizat cu nişte dovlecel şi morcovi. A ieşit foarte yummy, după cum a apreciat şi prinţu’ consort care de multe ori primeşte la pachet o parte din experimentele mele culinare adresate copilului:).

Ingrediente:

un file de peşte alb (eu am folosit şalău de Nil, că românesc nu am găsit)

1 morcov mai mare sau 2 mici

1/2 de dovlecel

300 ml lapte

2 linguri făină

3 ouă

70-80 g unt

50 g brânză Cheddar rasă (Mild de la Prodlacta parcă)

sare, piper, pesmet, o lingură ulei de măsline

Se taie peştele bucăţi şi se pune la fiert în apă cu sare şi puţină zeamă de lămâie. Nu durează mai mult de 10-15 minute.

Între timp se taie morcovul felii subţiri, dovlecelul cubuleţe mici şi se pun la călit la foc rapid într-un vas antiaderent. Se călesc 3-4 minute şi se iau de pe foc.

Se pune într-o crăticioară laptele, untul şi făina, reci, se amestecă şi se pun pe foc mic. Se amestecă frecvent ca să nu se lipească. Se fierbe puţin, cât să se îngroaşe sosul. Se lasă la răcit. Se amestecă cele 3 gălbenuşuri, unul câte unul, legumele şi peştele rupt în bucăţele. Se bat albuşurile cu puţină sare şi se încorporează în sosul alb. Se condimentează.

Un vas yena se unge cu unt, se tapetează cu pesmet. Se toarnă compoziţia în vas, se împrăştie brânza rasă pe deasupra şi se dă la cuptor 30-40 de minute.

4-5 yummies

Ştiu că am mai făcut odată o supă de linte grecească, dar de data asta am schimbat puţin reţeta. O scriu ca să fie o sursă de inspiraţie pentru a mea soacră care îşi doreşte de mult să gătescă linte iar acum nu prea se mai poartă caietele cu reţete, ci blogurile culinare:).

Ingrediente:

linte (o ceaşcă)

un morcov mare sau 2 mici

o ceapă

1/2 de ardei roşu capia, gras sau gogoşar (eu am folosit de la congelator unde am pus la păstrare de astă toamnă)

o bucată de ţelină (mai mare sau mai mică, după gust)

suc de roşii (o ceaşcă)

o foaie de dafin

sare, piper

Am tăiat bucăţi toate legumele şi le-am pus a fiert împreună cu lintea spălată în prealabil în 2-3 ape. Am lăsat la fiert până când şi lintea şi morcovii au devenit moi. Am lăsat să se mai răcească şi am pasat. Eu am uitat să scot foaia de dafin şi am pasat cu blenderul tot. De obicei o scot:).

Se pot mărunţi legumele înainte să fie puse la fiert şi lintea poate fi lăsată întreagă, dar rămân coji, ca la fasole şi mândra mea nu prea le agreează, aşa că am ales varianta pasată în care cojile simt mai puţin. Merge servită şi cu pâine prăjită. Lintea este bogată în fier şi nu generează gaze, aşa că e ideală pentru pitici.

5 yummies

Etichete:

(guest post scris de Manu)

Anul acesta, de Crăciun, am fost la Craiova, la buni, care ne-a facut o tocăniţă excelentă, prima mâncărică cu bis, pentru că, după ce a terminat porţia obişnuită, a mai cerut o tură.

Iată ingredientele (cantităţile pot varia în funcţie de cantitatea dorită şi de preferinţe):

  • Carne de pui (buni a folosit piept de pui, dar se poate folosi şi carnea de pe pulpe)
  • 1 dovlecel
  • 1 morcov
  • 1 ceapă
  • 2 căţei de usturoi
  • 1 ardei gras mai mare
  • 2-3 linguri de orez (noi folosim orez brun)
  • 1 cub knorr
  • 1 lingură de ulei de măsline (sau orice fel de ulei)
  • puţin pătrunjel tocat

Prepararea este simplă, simplă. Carnea de pui, dovlecelul, ceapa şi ardeiul se toacă marunt. Morcovul se dă pe răzătoare iar usturoiul se zdrobeşte. Se amestecă toate ingredientele, se pun într-o oală (sau vas termorezistent), se adaugă cubul knorr, uleiul şi apa cât să acopere compoziţia şi se dau la cuptor. Se verifică din când în când să nu rămână complet fără apă. Spre final se pune şi pătrunjelul. Totul este gata în 40-45 minute.

Tot spre final se poate adăuga şi o roşie (noi nu am adăugat). O altă prietenă a adăugat, la final, caşcaval ras pe deasupra şi a mai lasat 5 minute la cuptor. Noi nu am încercat încă această variantă.

Conform sistemului deţinătoarei blogului, îi dau 5 yummies. 🙂

 

După ultima ispravă cu dorada, am trecut ieri prin Real şi am cumpărat doi peşti, de data asta. Astăzi am dat peste o reţetă pe net care mi-a cam făcut cu ochiul şi am pus-o în aplicare spre fericirea tuturor căci s-a dovedit a fi foarte bună. Nu am inventat nimic, căci invenţia mea de ieri nu prea a avut succes 😦 Am decis că sunt într-o perioadă în care mă asemăn oarecum cu Linguini din Ratatouille şi am schimbat doar unul dintre condimente. Şi am eliminat nişte frunze de coriandru, de care oricum nu aveam.

Acum, să vă povestesc reţeta.

Ingrediente:

2 dorade

5 cartofi

3 roşii

o ceapă

un ardei roşu

un ardei verde

2-3 linguri de ulei de măsline

1/2 linguriţă corindru seminţe

1/2 linguriţă chimen

1/2 linguriţă paprika dulce

3 cuişoare

1/2 linguriţă piper verde

pătrunjel tocat mărunt (cam 2-3 linguri)

zeama de la jumătate de lămâie

câteva felii de lămâie sau lime

Se curăţă cartofii, se taie felii şi se pun în apă cu sare. Se fierb 3-4 minute. Între timp se toacă ceapa şi ardeii şi se călesc 3-4 minute într-o lingură de ulei de măsline.

Se opăresc roşiile un minut, se trec prin apă rece încă un minut şi se decojesc. Se toacă.

Într-un mojar se pun toate condimentele şi se mărunţesc. Se adaugă pătrunjelul şi se mai freacă puţin, apoi zeama de lămâie.

Un vas mare din sticlă termorezistentă se unge puţin cu ulei, se aşează cartofii repartizaţi uniform, apoi ceapa cu ardeii şi roşiile. Se condimentează cu sare şi puţin piper.

Se crestează peştii, se ung cu pasta obţinută din condimente şi zeama de lămâie, atât în interior cât şi la exterior. Se pun peste legume. Se stropeşte totul cu puţin ulei de măsline.

Se dau la cuptor 30 minute cel puţin sau până când peştele formează deasupra o crustă subţire, iar roşiile sunt bine fierte. Cartofii trebuie să rămână foarte moi. La servire se îndepărtează pielea de deasupra peştelui.

Poftă mare!

5 yummies

Etichete: , , ,

De multe ori când îi făceam Soniei un smoothie cu banană şi ananas rămânea cel puţin jumătate de ananas pe care ne străduiam să îl mâncăm până a doua zi.

Zilele trecute mi-a trecut prin cap că aş încerca o reţetă de pui cu ananas, dar nu o reţetă chinezească pentru că nu mă dau în vânt după bucătăria lor. Am găsit întâmplător pe net o reţetă cubaneză, cu rom, evident:). Nu am pus rom, dar a ieşit oricum atât de bună încât Sonia a mâncat singurică cu linguriţa pe care o umplea cu vârf.

Ingrediente:

1 piept de pui mic

1 ananas mediu

1 lime

o ceapă medie

un căţel mare de usturoi

2 roşii mari sau chiar 3

o ceaşcă cu orez basmati

sare, piper, oregano, o foaie de dafin, supă de pui sau apă

Se taie pieptul de pui fâşiuţe sau cubuleţe şi se marinează într-un castron împreună cu coaja rasă de la lime, zeama obţinută apoi prin stoarcerea aceluiaşi fruct, sare şi piper.

Se lasă la marinat cam o oră.

Se pun 2 linguri de ulei de măsline într-o tigaie, se încinge şi se adaugă pieptul de pui. Pentru că e îmbibat de zeamă, nu se va prăji, ci mai mult va fierbe uşor în sucul pe care îl lasă. Cu o paletă întoarce bucăţile de pui costant ca să se gătească pe toate părţile. Îl laşi pe foc cam 5-6 minute. Între timp decojeşti roşiile, toci ceapa şi usturoiul, apoi roşiile.

În uleiul cu zeama de la pui se pune ceapa şi usturoiul tocate. Le laşi la călit 2-3 minute, după care pui roşiile decojite şi tocate. Asezonezi cu sare, piper, oregano, adaugi şi o foaie de dafin. Laşi să fiarbă 3-4 minute după care adaugi puiul şi apă sau supă, atât cât să acoperi puiul. Dai la foc mic spre mediu şi laşi să fiarbă puiul în sucul de roşii.

Între timp pui într-un vas mic de tip yena, orezul, 2 ceşti cu apă, şofran şi eventual puţin concentrat de legume. Acoperi cu folie de aluminiu pe care o găureşti cu scobitoarea în câteva locuri. Dai la cuptor până când nu mai rămâne zeamă în vas şi orezul s-a umflat.

Cât timp orezul e la cuptor şi puiul fierbe încet în sosul de roşii, cureţi ananasul şi îl tai în felii, apoi în bucăţele mici, eliminând partea din centru care e mai lemnoasă şi nu are gust.

Într-o tigaie pui cam două ceşti de ananas mărunţit şi tot sucul care s-a scurs. Îl laşi pe foc, ca să scadă, până când nu mai râmâne suc deloc. Între timp însă amesteci, astfel încât bucăţile de ananas să se frigă pe toate părţile. Nu trebuie ars, ci doar un pic înmuiat.

Puiul se lasă la fiert cam 20-30 de minute, astfel încât să rămână sos din belşug. Se serveşte astfel: se pun în farfurie 2 inguri generoase de orez, apoi două linguri de pui cu sos şi se ornează cu bucăţele de ananas fript. E delicios.

Adulţii pot pune 2 linguri de rom în pui, înainte de a opri flacăra. Băuiesc că iese demenţial, dar având de gând să îi dau şi Soniei să încerce păpica, am renunţat la rom în ultimul moment:P.

Poftă bună!

5 yummies

Reţeta asta seamănă foarte mult cu cea de pui cu alune şi sos de soia, din bucătăria chinezească. Doar să nu folosim sos de soia, ci oţet balsamic. Din acest motiv, nici nu prea recomand reţeta decât copiilor de peste un an şi jumătate şi, mai ales, mămicilor şi tăticilor. E foarte uşor de făcut. Dacă ai experienţă cu timing-ul în bucătărie termini totul în 20-30 de minute sau chiar mai puţin.

Ingrediente:

un piept de pui (eu am ales unul mic)

orez basmati (o ceaşcă – cam 150g)

puţin şofran (dacă vă place puteţi adăuga şi puţin praf de tip vegeta)

o ceapă

2 căţei de usturoi

o mână de nuci caju (opţional)

oteţ balsamic (cam 150 ml)

zahăr brun (o lingură)

puţină sare, puţin piper

Întâi şi întâi pui la cuptor orezul. Într-un vas din sticlă termorezistentă torni o ceaşcă cu orez basmati, 2 ceşti cu apă şi un pic de şofran (se găseşte foarte greu din ăla roşcat, firicele; se utilizează 3-4 firicele care vor da orezului o cuoare gaşbenă foarte frumoasă). Se pune folie de aluminiu deasupra care se înţeapă cu o scobitoare în câteva locuri. Se pune la cuptor la foc mediu pentru 15 minute sau până se umflă orezul şi nu mai bolboroseşte apa la fundul vasului.

Se taie ceapa peştişori. Se taie felii subţiri usturoiul. Se pun la călit în puţin ulei de măsline, pentru 2-3 minute. Eu pun ceapa întâi, las 2 minute şi apoi usturoiul încă 1-2 minute.

Peste ceapă şi usturoi am pus puiul tăiat fâşii şi condimentat. Am lăsat încă 5 minute, timp în care l-am întors de o parte pe alta până când nu am mai zărit bucăţele roz.

Am turnat oţetul balsamic în tigaia cu pui. (nu am pus caju pentru că nu am avut, dar cred că iese mai bună reţeta cu tot cu ele)

După alte 5 minute am scos puiul pe o farfurie şi am pus peste sos o lingură cu zahăr brun. Am lăsat la foc mic să se caramelizeze. Sosul rezultat trebuie să fie ca o smântână mai groasă. Atenţie să nu îl ardeţi.

Când e sosul gata e şi orezul gata, aşa că turnaţi sosul peste pui, garnisiţi cu orez şi, eventual, serviţi cu o salată de sfeclă roşie. Poftă bună!

4-5 yummies

Din aceeaşi revistă, am mai experimentat un sufleu de conopidă. Deşi reţeta era incompletă şi, la un moment dat m-a băgat puţin în ceaţă, am reuşit să improvizez şi a ieşit ceva atât de bun încât am mâncat de-am spart şi eu şi prinţu’ consort, declarat total anti-conopidă, şi micuţa prinţesă.

Ingrediente:

o conopidă mică sau medie (eu am avut una mare şi o parte din ea, fiartă, am pus-o la congelator pentru o rundă a doua, mai mică, de sufleu)

un piept de pui

500 ml lapte

2 linguri făină de grâu

smântână (câteva linguri generoase)

20-30 g unt

2 ouă

brânză Cheddar rasă (cam cât încape în 3 pumni)

pesmet, sare, piper

Am pus la fiert în apă cu sare toată conopida, desfăcută în buchete mari. După ce s-a înmuiat suficient încât să o pot sfărâma cu degetele (puteţi verifica cu o furculiţă care trebuie să între uşor în cotoarele buchetelor) am lăsat-o la răcit şi m-am apucat de sos.

Se amestecă cu un tel pară, într-o oală medie, laptele rece, făina şi jumătate din cantitatea de unt. Se pun la fiert la foc mic. Se amestecă frecvent ca să nu se lipească. Se lasă puţin la îngroşat. Nu se face ca o cremă de vanilie, ci doar puţin mai gros decât laptele. Cât timp se răceşte sosul, se rade brânza şi se pregăteşte vasul – o tavă mare din sticlă termorezistentă, unsă cu unt şi tapetată bine cu pesmet.

Pieptul de pui se condimentează şi se taie în bucăţele mici.

Când e sosul rece, se amestecă în el cele două gălbenuşuri, smântâna (3-4 linguri dacă tava e mare sau doar 2 linguri pline dacă tava e mai mică şi vrei mai puţin sos) şi jumătate din cantitatea de brânză rasă. Albuşurile se bat spumă şi se pun peste sos, amestecându-se uşor de câteva ori. Se condimentează cu sare şi piper.

În tava unsă cu unt şi tapetată cu pesmet se pune jumătate din cantitatea de sos care se întinde bine în tavă. Peste sos se aşează conopida sfărâmată cu mâna, iar peste conopidă bucăţelele de pui. Peste pui se toarnă restul de sos, cât mai uniform şi se presară restul de brânză rasă.

Se da tava la cuptor şi se lasă să de gratineze. Eu am preferat să nu dau focul prea tare şi să o las mai mult, dar a ieşit pe deasupra o culoare aurie deosebită iar fundul sufleului uşor maroniu, fără să se ardă. Extrem de delicioasă. Chiar dacă nu vă place conopida, nu veţi putea rezista departe de tava fierbinte:P. Poftă bună!

+ 5 yummies

Etichete: ,

Am descoperit într-o revistă „Secrete de chef” veche vreo câteva reţete apetisante pecare le-am încercat în week-end, toate absolut încântătoare şi pentru micuţa prinţesă. Aşa că, vreo câteva zile de acum încolo, vă voi povesti câte una, ca să aveţi ce experimenta sâmbătă şi duminică.

E sezonul sfeclelor roşii şi eu mă înnebunesc să o văd pe Sonia „rujată” cu roz pe buze şi apoi pe ambii obrăjori.

O variantă mai bogată a mai vechiului piure roz este spuma de sfeclă roşie pe care v-o povestesc de îndată.

Ingrediente:

o sfeclă roşie medie

2 cartofi

smântână

sare, piper, nucşoară

iaurt (opţional)

Se spală legumele şi se lasă cu tot cu coajă. Se pun la cuptor. Eu am lăsat sfecla ca atare pentru că mi se pare mai uşor de curăţat când coaja se arde uşor la cuptor, dar cartofii i-am învelit în folie de aluminiu. Oricum, îi puteam lăsa şi fără folie căci se fac la fel de greu ca sflecla:). Reţeta asta e bună tare, dar trebuie să ai răbdare şi să o faci din timp.

După ce s-au copt cartofii şi sfecla, i-am lăsat să se răcească, i-am decojit şi i-am băgat la blender împreună cu sare, piper, nucşoară şi, foarte important, smântână din belşug.

Dacă copilul preferă iaurtul atunci puneţi câteva linguri zdravene de smântână şi finalizaţi spuma cu iaurt.

Eu am pus întâi smântână şi, pentru că spuma era prea groasă şi Sonia o preferă mai puţin densă, i-am amestecat-o cu iaurt.

Nucşoară praf puneţi cam jumătate de linguriţă, maximum o linguriţă. Îi va da o aromă deosebită. Puiuţul o poate mţnca ca atare, atât la micul dejun cât şi la prânz sau seara iar mami şi tati cu pâine prăjită. E foarte bună, deşi foarte simplă.

4-5 yummies