Şodou în varianta bebe
Posted by: justbride on: 26/11/2009
Prinţu’ consort fiind răcit de-a binelea, e băgat pe super tratament cu o tonă de medicamente, în special homeopate, plus fervexuri, sirop de ridiche cu miere, şodouri, frecţii etc etc. Preparându-i într-o zi un şodou ‘mnealui, mi-a tunat o idee: ce ar fi să-i fac şi Soniei unul?
Gălbenuţul însă nu poate fi dat piticului în varianta asta, cu gălbenuşul crud, doar opărit cu lapte fierbinte. Mă gândem să îl fierb la bain-marie dar e mai complicat un pic şi durează mai mult. Aşa că iată cum am procedat.
Mi-a trebuit un ou (tocmai m-au aprovizionat ai mei cu ouă de la găinile lor), o cană cu lapte fierbinte (cam 200-250 ml), am folosit Milli UHT la 1,5% grăsime, o jumătate de pliculeţ de zahăr vanilat.
Am separat gălbenuşul de albuş şi l-am pus într-o cană mai mare. Am adăugat zahărul vanilat şi am frecat până când s-a omogenizat bine. Am turnat laptele fierbinte peste crema de ou şi am amestecat. Am pus totul într-un vas termorezistent şi am dat la cuptor cam 30 de minute. Nu am lăsat să se prindă crustă prea tare pe deasupra ci doar o pojghiţă. Am amestecat, pentru a-i spori consistenţa, cu cereale simple din fulgi de orez.
Sonia a fost mega încântată şi a mâncat aproape toată porţia. Atenţie însă că având ou şi lapte în compoziţie, mâncărica nu prea merge congelată, aşa încât ceea ce nu mănâncă piticul la micul dejun, poate ajunge să fie servit drept desert lui tati 
.
5 yummies
Peşte cu sos de roşii şi cartof dulce
Posted by: justbride on: 20/11/2009
Păi dacă Sonia a mâncat 4 zile consecutiv peşte, atunci să o ţin şi eu tot aşa. Reţeta anterioară i-am livrat-o în două zile cu soare. E un element foarte important soarele, căci ea a fost învăţată toată vara să stea în parc şi chiar să mănânce în parc cam 3-4 mese pe zi.
De când am început diversificarea a fost mai greu cu borcanele pe băncuţe, aşa că, în general ne-am limitat la cei patru pereţi şi un televizor pe care îi are bucătăria noastră. Mai nou, de vreo câteva săptămâni, Sonia vrea să descopere mâncarea cu mânuţele ei. Gândul că trebuie să spăl un rând de haine de fiecare dată când vrea ea să se mozolească, mă cam disperă dar, din când în când îi fac hatârul şi o las să testeze cu mânuţele.
Să revin. În acele zile de toamnă cu soare, destul de călduroase, am tentat-o cu peştele cu legume taman în parc. Aici ajută dacă ai un parc aproape de bunici sau o rudă care dispune de un cuptor cu microunde şi, mai ales, dacă ai un tată pe aproape care să se ducă repede să încălzească mâncarea. Alternativ, puteţi pleca în parc cu mâncarea fierbinte, în borcane cu capac, ascunse bine într-o geantă/rucsac. În funcţie de ora de masă puteţi spera că nu se răceşte decât atât cât trebuie.
Soarele şi atmosfera relaxantă din parc a contribuit esenţial la hăpăirea cu poftă a întregului borcănel cu peşte. Ieri am încercat o reţetă cu somon pe care v-o povestesc altădată, dar în bucătărie. Nu a fost deloc încântată şi a trebuit să amestec piureul cu puţin iaurt ca să mănânce ceva ceva.
Dar, rememorând acele zile însorite de toamnă, vă povestesc cum am gătit a doua reţetă cu peşte la care am folosit o altă parte a şalăului pregătit anterior.
De ce aveţi nevoie:
şalău fiert (o parte din cel folosit la reţeta dinainte sau de la masa voastră) – cred că e şi mai bun cu alt peşte alb şi dulce dar atenţie la oase
o bucată cartof dulce (cam o treime dintr-un exemplar mare)
o roşie de grădină
brânză Cheddar rasă (cam cât încape într-o mână)
ulei de măsline, busuioc
Pentru că nu am un steamer, am fiert cartoful dulce la foc mic pînă când s-a înmuiat. Am opărit roşia şi am curăţat-o de pieliţă şi de cotor. Am tăiat-o în cubuleţe.
Am pus puţin ulei de măsline într-o tigaie teflon, l-am încălzit şi am pus la călit roşia tocată. Către final am adăugat busuiocul. Dacă aveţi uscat, puneţi-l mai din timp. Dacă e proaspăt, puneţi-l la final şi apoi stingeţi flacăra. Adăugaţi brânza rasă şi amestecaţi.
Am pasat apoi la blender cartoful dulce fiert, peştele şi sosul de roşii şi brânză. A ieşit foarte yummy:) iar Sonia a mâncat 2 zile din reţeta asta. Dacă nu vreţi să îi daţi copilului atât de mult peşte într-o săptămână, nu uitaţi că aveţi opţiunea de a congela restul de papă în tăviţele de gheaţă.
5 yummies
Peşte cu legume
Posted by: justbride on: 19/11/2009
Pentru peşte am aşteptat ca Sonia să facă 7 luni. Nu neapărat pentru că ar fi alergen, ci mai ales pentru că am aşteptat să poată şi să vrea să mestece singurică mâncarea. Oricum, peştele, fiind foarte moale poate fi pasat uşor în combinaţia de legume.
Pentru început am ales şalăul pentru că e un peşte cu carne mai slabă, albă şi nu are oase.
Ingrediente:
1 şalău mediu
legume (ceapă, cartofi, morcovi, ardei gras)
apă, puţină sare
Am curăţat peştele, l-am spălat, l-am porţionat (în jumătate pentru că nu era foarte mare) şi l-am pus la fiert pentru 15-20 de minute în apă cu puţină sare, apă în care am scufundat şi legumele. Am folosit o ceapă mică, un cartof tăiat cuburi mai mari, un morcov tăiat felii şi o bucată de ardei gras.
După ce au fiert, am scos o bucată de peşte, am despins pielea şi am aruncat-o, am rupt bucăţele de carne, cu atenţie să nu iau şi vreun os de la şira spinării.
Am pescuit câteva bucăţele de legume din supa de peşte, am amestecat cu carnea de peşte şi am pasat la blender. Dacă mai trebuie zeamă, puteţi adăuga din supa în care a fiert peştele.
Sonia a mâncat tot peştele în 4 zile consecutive:).
4 yummies
Reţeta-vedetă a Soniei: Paste cu legume
Posted by: justbride on: 14/11/2009
Ţin să precizez încă de la început că această reţetă este preferata Soniei, de departe, şi că de fiecare dată ei îi pasez cât pentru 2 porţii, pentru două zile consecutive, restul fiind extrem de apreciat (în varianta îmbunătăţită) de către mami şi tati.
Ca şmecherie, când am văzut că îi plac pastele atât de mult, i-am introdus şi alte păpici la felul întâi şi am completat cu pastele acestea la felul doi. Oricât ar fi mâncat din primul fel, când dă de paste, copilul mai mănâncă aproape încă pe atât.
Ingrediente:
paste scurte (penne, farfalle – eu le prefer pe acestea, conchiglie) – nu paste lungi că sunt mai greu de pasat şi nici paste deja umplute. Cantitatea diferă, în funcţie de câţi oameni ai la masă:). Eu pun cam 2 mâini de paste scurte. Dacă nu ai paste scurte în casă poţi folosi şi din cele mai mari dar pe care le-ai rupt în bucăţi mai mici, înainte de a le fierbe.
o bucată de 5-6 cm de praz (partea albă)
o ceapă verde (dacă găseşti)
1/2 ardei capia roşu sau gogoşar (să fie un ardei cărnos şi dulce)
1/2 dovlecel sau zuchinni (dovlecel verde) potrivit ca mărime – dacă e prea mare, folosiţi doar o treime
1 căţel de usturoi
o roşie
brânză tare (cheddar sau parmezan) rasă (aproximativ cât iei într-o mână)
busuioc proaspăt sau uscat sau oregano uscat
apă, sare, 2 linguri de ulei de măsline
Pentru că reţeta asta o fac pentru copil în principal şi pastele nu se pasează foarte bine dacă sunt mai puţin fierte (al dente ne place nouă) le ţin pe foc mai mult decât scrie pe cutie. Folosesc paste Barilla sau Divella. Am încercat cu Monte Banato la un moment dat când nu găseam lasagne de la Barilla şi am descoprit că sunt foarte proaste.
Care va să zică, în prima etapă pun pastele la fiert în apă cu sare. Multă apă şi foarte puţină sare. Nu voi folosi apa în care au fiert, oricum.
Îmi pregătesc legumele astfel: tai prazul în felii subţiri, tai partea albă a cepei în bucăţele mici, tai ardeiul în cubuleţe cât mai mici, fără să îl decojesc. Dacă e tăiat suficient de mic, ardeiul nu lasă coji detectabile în varianta pasată.
Tai apoi dovlecelul tot în cubuleţe mici, căţelul de usturoi în feliuţe. Roşia o opăresc în apă fierbinte şi o decojesc apoi o tai şi pe ea cubuleţe.
Pun într-un wok uleiul de măsline şi călesc 2-3 minute prazul, ceapa şi ardeiul roşu, la foc mic. Nu trebuie să se înmoaie de tot, ci doar să degajeze aromele. Adaug dovlecelul, usturoiul şi roşia. Las încă 2-3 minute la călit. Roşia lasă zeamă dar nu suficientă pentru a fierbe în continuare, aşa că mai adaug şi puţină apă. Mai las la foc mic încă vreo 10 minute.
Între timp rad brânza, toc mărunt restul de ceapă (partea verde) şi, cu vreo 5 minute înainte de a închide flacăra pun în legume busuiocul uscat. Dacă aveţi busuioc proaspăt puneţi-l chiar înainte de a închide aragazul, odată cu ceapa verde şi brânza. Lăsaţi legumele să se “odihnească” puţin apoi adăugaţi pastele scurse şi mai lăsaţi-le să se îmbibe de suc.
Când s-au mai răcorit pasaţi-le. Eu îi dau copilului să mănânce din ele şi a doua zi. Le-am congelat mai demult dar nu mi-au mai plăcut la fel de mult în varianta decongelată. Şi nu am fost singura de părere că sunt mai bune dacă sunt făcute atunci .
Pastele care nu intră în meniul piticului pot fi îmbunătăţite cu sare, piper şi pecorino sau parmezan din belşug. Eu am găsit pecorino, pentru prima dată în România, la Auchan. E o brânză cam ca parmezanul, din lapte de oaie, dar foarte aromată. Mi se pare că seamănă la gust cu brânza de burduf de la noi dar e mai uscată. Dacă vreţi ca porţia voastră de paste să fie totuşi al dente, atunci scoateţi din apă o parte dintre ele, exact după timpul de fierbere înscris pe pachet.
5 yummies
Dovleac cu măr pentru micul dejun
Posted by: justbride on: 12/11/2009
Pentru că tot este acum perioada dovlecilor şi a plăcintelor portocalii, am îndrăznit zilele trecute să îi introduc şi copilului în dietă acest fruct tomnatic. Aşa că am purces la piaţă, dis de dimineaţă şi mi-am umplut sacoşele cu legume şi fructe proaspete. Musai de la ţărani, nu de la speculanţii de culoare. Ştiţi voi care.
M-am întors acasă, printre altele, cu 2 kg de mere (pentru mere coapte şi suc), un kg de pere (pentru mama şi tata, căci compot mai aveam la congelator), roşii de grădină, salată verde, ceapă verde şi ridichi. Ceapa verde a fost foarte apreciată şi de pitică în combinaţiile ei pentru prânz. Roşiile, asemenea. Încerc pe cât se poate să îi dau legume şi fructe de la piaţă în loc de supermarket şi mai ales să îi adaug în mâncare roşii proaspete în loc de bulion sau suc conservat (oricum dacă folosesc suc îl prefer pe cel de la mama), spanac proaspăt în loc de spanac de la pungă, ardei capia de grădină, puşi la congelator peste iarnă, în loc de ardei de la supermarket, din-ăia care nu au niciun gust dar arată foarte bine.
Printre toate cumpărăturile, am “strecurat” şi un sfert de dovleac foarte portocalicios şi frumos. În aceeaşi zi i-am “gătit” un amestec pentru micul dejun de care Sonia a fost extrem de încântată deşi mie nu mi-a plăcut în mod deosebit. Eu prefer plăcinta.
Iată ce am folosit: un măr, o bucată echivalentă de dovleac de plăcintă, praf de scorţişoară şi de nucşoară.
Am curăţat mărul de coajă. La fel şi dovleacul. Am tăiat fructele felii şi le-am pus la fiert pe foc mic, cu capac, în puţină apă îmbunătăţită cu un praf de scorţişoară şi o idee de nucşoară (tot praf).
Am lăsat să fiarbă până când s-a înmuiat şi dovleacul. Am lăsat la răcit şi am pasat. Piureul iese un picuţ cam subţire dar Sonia l-a mâncat amestecat cu un pic de cereale Milupa fără lapte (din cele pentru 4 luni, doar cu orez şi vanilină). Ce nu a mâncat la prima masă am congelat într-o tăviţă de gheaţă.
4 yummies – pentru că a mâncat 3 zile la rând din reţeta asta fără să dea semne de plictiseală, nu pentru că ar fi foarte gustos (sau poate că gusturile nu se discută, încă de la vârsta asta:) )
Prânz dulce
Posted by: justbride on: 07/11/2009
Ca o variaţie de la prânzurile cu carne şi legume sau paste cu legume, am încercat zilele trecute o reţetă dulce. Mai mult ca să îi mai diversific Soniei gusturile decât să o conving să mănânce, căci oricum a ajuns la faza în care nu mai vrea să fie hrănită cu linguriţa de mama, ci să ia ea cu degetele din castron şi să-şi picteze faţa şi ce mai e prin jur.
Revenind, m-am decis într-o zi să îi gătesc, alături de piureul de ficat, orez şi morcovi pe care îl aveam din ziua anterioară, un fel de mâncare cu bucăţele: pui cu măr şi cartof dulce.
Ingrediente necesare: 1 măr, 1 cartof dulce, o bucăţică de pui (eu am folosit până acum piept dar cred că trec pe pulpă în curând căci pietul e prea aţos şi se taie/pasează mai greu), apă şi scorţişoară.
Se pune la fiert puiul în apă cu un pic de sare (un vârf de cuţit). După ce fierbe, se păstrează zeama iar carnea se taie bucăţele mici. Dacă bebeluşul nu ştie încă să mestece, îl veţi pasa la sfâşit. Dacă e trecut de 6 luni, e posibil să îi placă să simtă bucăţelele prin guriţă.
Se curăţă mărul de coajă şi se taie bucăţele, lăsând deoparte cotorul. Se curăţă o bucată de cartof dulce (dacă e mic se foloseşte jumătate, dacă e mai mare, cam o treime) şi se taie felii sau cubuleţe. Se pun mărul şi cartoful dulce tăiate bucăţele la fiert, pe foc mic, cu capac, împreună cu zeama de la carne şi un praf de scorţişoară.
Se lasă să fiarbă până s-a înmuiat şi cartoful dulce care fierbe mai greu. Eventual, puteţi să îl puneţi mai întâi la fiert pe acesta şi abia după vreo 10 minute să adăugaţi mărul.
După ce au fiert se scot bucăţelele de măr şi de cartof dulce şi se pasează într-un blender cu un pic din zeama în care au fiert. La final se amestecă cu bucăţelele de pui sau se pasează împreună cu acestea dacă piticul nu acceptă să le mestece.
4 yummies
Arome
Posted by: justbride on: 05/11/2009
La sfatul lui Lore, vă scriu un post despre utilizarea aromelor în mâncărurile copiilor mici, nu doar a ierburilor aromate pentru că aromele pot fi date şi de alte ingrediente. Nu sunt expertă în aşa ceva, doar că am testat mai multe atât în alimentaţia noastră, cât şi a Soniei (acum 7 luni şi un pic).
Am început pe la 5 luni sau chiar mai devreme să îi pun pătrunjel în fierturile de legume. Odată cu pătrunjelul am strecurat şi o bucăţică mică de ceapă, ca să fie piureul mai gustos. Am observat, de asemenea, că amestecând ţelina cu păstârnacul iese o chestie care nu e prea gustoasă şi atunci am optat să le pun separat. Soniei îi place păstârnacul mai mult şi ţelina mai puţin, probabil pentru că aroma e mai puternică.
Ceapa verde, tocată şi adăugată mai spre finalul fiertului, ca să nu o distrugem total, îi dă mâncării o savoare deosebită.
Am utilizat mai rar mărar (în tocăniţele de cartofi, dar Soniei nu îi plac amestecurile din prea multe legume aşa că astfel de tocăniţe îi fac mai rar) sau leuştean (mai mult în ciorbele noastre din care i-am pasat şi ei).
Dar paste îi fac destul de des şi atunci pun busuioc. Ca o fană a bucătăriei italiene, am în permanenţă busuioc şi oregano în casă. Plus rozmarin şi cimbru, just in case.
Dacă se poate, la paste pun busuioc proaspăt dar acum e mai greu de găsit iar în ghiveci am încercat să cresc dar nu-mi iese. Busuiocul proaspăt se pune la final, ca toate ierburile proaspete, şi ca să lase o aromă mai puternică poate fi frecat cu foarte puţină sare şi ulei de măsline într-un mojar. Dacă nu ai mojar, pur şi simplu îl tai mărunt.
Rozmarinul merge cu pui. Nu am testat cu carne de vită iar carne de porc nu gătesc oricum nici pentru noi. De asemenea, mai bine proaspăt decât uscat pentru că în stare uscată arată ca nişte ace de brad care nici nu fierb cine ştie ce şi sunt şi mai greu de pescuit. Nu recomand pasarea lor în mâncare pentru că nu se mărunţesc cum trebuie şi bucăţelele rămase sunt şi un pic amare.
Cimbrul merge destul de bine cu somon, spre exemplu, dar şi la cărnurile roşii, precum şi la ciorba de fasole, dar de asta nu e voie să dăm la bebeluşi .
Evident că ardei iute nu am folosit în mâncarea copilului deşi noi mâncăm destul de picant. În schimb, i-am introdus în alimentaţie usturoi, înainte de 6 luni, dar foarte aproape de această vârstă. Îl folosesc într-o reţetă de paste cu legume şi de cartof copt, ambele urmând să apară pe aici.
Ardeiul roşu (capia sau gogoşar, ambele fiind soiuri mai dulci) sunt aproape o necesitate pentru Sonia. De când i-a dat de gust papă la greu tot ce e cu ardei. Poate fi pus în tocăniţele de cartofi, în amestec cu pui sau vită şi morcovi, în paste etc.
Nu folosesc tarhon pentru că nu-mi place mie (deşi s-ar putea să-mi schimb părerea, dacă ţinem cont că nici de spanac nu mă atingeam înainte de Sonia), dar Lore l-a menţionat ca fiind un ingredient ce mai poate aroma unele mâncăruri.
În rest, pentru potrivirea ierburile cu legumele şi carnea, recomand cu căldură studierea unor cărţi de bucate, Internetul sau experimentarea . Eu o aleg pe ultima, de cele mai multe ori. E incredibil ce chestii mănâncă bebeluşii. Câteodată Sonia mănâncă piureuri de care eu nici nu m-aş apropia.
Pentru fructe, am folosit vanilia (un strop de zahăr vanilat, dar şi mai bine, un “strop” de păstaie), siropul de arţar, scorţişoara. În loc de scorţişoară puteţi folosi şi nucşoara, dar eu o utilizez mai mult în amestecul de carne tocană de vită din lasagna noastră sau în chilli con carne:)
Dintre brânzeturi, prefer să folosesc brânză Cheddar rasă (pentru paste sau pentru piureul de conopidă cu brânză) sau ricotta în loc de brânzică de vaci, pentru că e mai moale şi mai fină. În loc de ricotta se poate folosi urdă. Eu am avut oarece probleme cu brânza de la ţărani şi deocamdată o evit. Cea de vaci e prea grasă şi a provocat copilului diaree în două rânduri, aşa că am renunţat.
Compot de fructe
Posted by: justbride on: 04/11/2009
A fost prima mâncare pe bază de fructe pe care Sonia a hăpăit-o cât ai zice peşte. Ea care, până atunci, la fructe doar strâmba din năsuc, pur şi simplu plescăia de plăcere când a dat de gustul amestecului de fructe.
Acum am grijă tot timpul să pun la congelator ceea ce nu mănâncă în prima zi şi să dezgheţ de câte ori nu am chef să îi gătesc alt mic dejun sau când rămân în pană de idei.
De ce am nevoie pentru compot?
1/2 ceaşcă de caise deshidratate mărunțite
1/4 ceaşcă de boabe de struguri albi (cei fără sâmburi sunt mai gustoşi dar merg şi din soiurile cu sâmburi, doar că va fi nevoie să tăiaţi boaba în două şi să îi scoateţi)
un măr potrivit
o pară (când nu se mai găsesc la piaţă pere din alea zemoase, încercaţi varietatea Nash de la supermarket)
apă, un praf de scorţişoară, un strop de sirop de arţar (ăsta la Mega Image, la raionul cu produse bio)
După ce aţi tăiat caisele, aţi scos sâmburii din boabele de struguri, aţi curăţat de coajă şi cotor mărul şi para şi le-aţi tăiat bucăţi, puneţi toate fructele la fiert, la foc mic, cu capac. Din momentul în care încep să fiarbă nu lăsaţi mai mult de 10 minute.
Lăsaţi la răcit, iar când compotul e călduţ pasaţi fructele. În principiu au atât de multă zeamă în ele încât nu vă mai trebuie să mai turnaţi din vasul în care aţi fiert fructele dar siropul îl puteţi păstra totuşi.
Porţia pentru ziua respectivă poate fi asezonată cu un pic de praf de scorţişoară şi un strop de sirop de arţar. Dacă vreţi să fie mai consistentă masa, puteţi adăuga cereale simple. Dacă aţi îngroşat prea mult amestecul, subţiaţi cu siropul din vasul în care au fiert fructele.
5 yummies
Spanac cu ou pentru pitici
Posted by: justbride on: 02/11/2009
Până la Sonia eu uram spanacul. Definitiv şi irevocabil. Nici nu voiam să pun mâna pe el, darămite să îl mai şi gătesc. În schimb îmi plăceau şi încă îmi mai plac urzicile. Culmea. Doar că urzicile se găsesc numai primăvara şi nu se cultivă încă în sere.
Ştiind însă că spanacul este un aliment foarte bun în general (aveam să aflu mai apoi că nu e chiar aşa cum arată desenele cu Popey), m-am hotărât să îi fac copilului o mâncare cu spanac. Ce am folosit:
1 pachet baby spanac proaspăt (tot la Mega Image am găsit, Auchan nu are, habar nu am de Cora sau Carrefour)
o jumătate de ceapă tocată
un gălbenuş de ou
orez (o jumătate de ceaşcă de cafea sau cât iei într-o palmă făcută căuş)
ulei de măsline (2 linguri)
Am călit ceapa foarte puţin în uleiul de măsline, am adăugat orezul spălat şi am mai călit un minut. Am pus apă (cred că 2 ceşti) şi apoi spanacul. Am lăsat să fiarbă în tihnă, la foc mic. După ce orezul a fiert destul de bine, am adăugat gălbenuşul de ou şi am amestecat. Am mai lăsat să fiarbă 3-4 minute şi am stins flacăra.
Am lăsat crăticioara acoperită cu capac astfel încât orezul să se mai umfle şi să mai absoarbă din apă. Când s-a mai răcit am pasat compoziţia. Piureul e de un verde foarte frumos, miroase excelent şi are un gust chiar bun:).
Ce am aflat mai târziu de la medicul pediatru este că totuşi spanacul nu are atât de mult fier pe cât se credea şi, în plus, poate provoca diaree. Nu mi-a recomandat să îi dau foarte des.
Din ingredientele de mai sus, ies cam 3-4 porţii. Ce nu mănâncă piticul la masă puteţi congela în tăviţe pentru cuburi de gheaţă.
5 yummies
Piure de banană cu caise deshidratate
Posted by: justbride on: 31/10/2009
Zilele trecute am mai încercat ceva pe copil: piureul de banane cu caise. Nu a fost foarte mâncăcioasă atunci aşa că îl voi repeta în altă zi ca să îmi dau seama decă îi place cu adevărat. Până atunci însă îi dau maximum de yummies pentru că eu l-am terminat şi mi s-a părut foarte foarte bun:) Mai că îmi vine să le fac şi musafirilor, în loc de desert.
De ce ai nevoie?
o banană
4-5 caise deshidratate
un păhărel de iaurt
Fierbi caisele deshidratate în puţină apă, la foc mic, într-o crăticioară acoperită cu capac. Le laşi cam 10 minute maximum sau chiar mai puţin dacă observi că s-au înmuiat.
Pui în paharul blenderului caisele, banana decojită şi iaurt, atât cât să iasă un piure potrivit, şi pasezi. Cam atât. Simplu, nu?
5 yummies
comentarii recente